era o broscuta foarte cumsecade. nu avea un verde exagerat, de brotac muschiulos, ci un verde simplu, de pasune proaspata.
broscuta nu canta in timpul orelor obligatorii de odihna, nu scotea limba la vecinii de balta si nu se dadea mare cu relatiile ei din neamul altor specii. broscuta isi vedea de treaba si continua sa spere ca dorinta ei cea mai mare o sa se indeplineasca odata si poate de doua ori.
era mica atunci cand vazuse un anunt ca se cauta donatori de sange. a simtit ca asa poate sa ajute si ea, sa faca o fapta s-o tina mintea lumea. a mers increzatoare la un spital din apropiere, cu inima deschisa si un zambet mare cum tastatura n-a vazut niciodata. era dispusa sa doneze de 2 ori mai mult decat recoltau de la oameni pentru ca pe ea n-o interesau tichetele de masa, zilele libere sau abonamentele decontate. broscuta voia doar sa faca bine.
cand i-a venit randul la garou, o asistenta a tipat la ea: tu ce faci aici? ce sa facem cu sangele tau? esti infiltrata sau cum? sangele tau e rece, broscuto. si poate i-a mai strigat si altele.
broscuta a plecat pe picioarele din fata, nedumerita si bosumflata. apoi a incercat la alte spitale, apoi la policlinici si chiar la dispensarele comunale. nimeni n-a vrut sa stie de ea.
pana intr-o zi cand sangele rece a devenit foarte cautat si atunci broscuta a iesit din depresie si a deschis o linie de recoltare igienica si prompta. chiar langa cladirile de birouri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu