bolul cerea mereu sa
fie in centrul atentiei. nu suporta sa stea in spatele bibliotecii, sa fie
ascuns dupa vaza cu liliac sau acoperit cu perdeaua intinsa de vant.
voia doar in fata, in primul rand, asa incat nici telecomanda sa nu-l poata
ocoli si toata lumea sa-l laude cu voce tare: ce bol frumos, ce curbe
generoase si cat de bine pune in valoare frumusetile din el.atunci se
umfla cel mai mult in sticla si isi ridica muchiile, tantos ca un paun intr-o
gradina boiereasca.
intr-o sambata, bolului i se intampla o nenorocire. intai, fu pus in rand cu
niste rufe, apoi mutat de colo-colo ca un dictionar scolaresc si apoi dus in
baie, sa-l picure de sus o boare de apa. asta il incurca pentru moment, dar
apoi se gandi ca pana la urma menirea lui e sa fie umplut cu apa si sa tina
in chirie un pestisor colorat care sa se minuneze de peretii lui
transparenti.
deci, mare ii fu mirarea cand fu adus inapoi, umplut cu lemnisoare parfumate,
bilute galbene si pietricele cenusii, numai covorul rosu care-i facea de obicei cu ochiul, acum statea departe.bolul fu sprijinit de un ghiveci unsuros plin de
bubite de pamant negru si lasat in plata Domnului.
a asteptat juma de zi crezand ca inca nu sunt puse toate la punct, dar ca din
minut in minut, locul de gala o sa i se ofere cu scuzele de rigoare. s-a
lasat noaptea si nimic. in afara de faptul ca ghiveciul nespalat se lasase pe
o rana si ii sufla acum direct in ceafa, nimeni nu parea sa ii mai dea
importanta.
asta chiar era prea mult. excesiv de mult. nu mai putea suferi asa afront la
mandria lui si lua hotararea fatala. puse la indemana o pietricica
ascutita si fara nicio pregatire psihologica o infipse pana la capatul
siliciului. ca un soldatel de plumb ratacit in topitorie. in afara de un
scrasnet scurt, nici un alt sunet nu-i mai veni pe buze. si ca si cum n-ar fi
fost de ajuns, cu ultimele forte isi mai implanta o data ascutimea in
trupsor, ca sa nu zica nimeni ca a fost las ca un borcan.
dimineata fu gasit cu toate maruntaiele de-a valma, doar o para confiata mai
alinandu-i rana. cand fu ridicat sa fie trimis la gunoi, o eticheta mare se
zari pe-o parte: "made in japan"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu