asociatia ursilor anonimi. poveste de ora 1.

el era martin 132. cu domiciliul in padurea aia din tara barsei.
ca alt martin cu acelasi numar mai era si in harghita-covasna si in apuseni si in retezat.
nu-i cunostea personal, desi isi trimiteau fotografii la zile aniversare cu o oita in care suflau sa-i indoaie coastele, in timp ce isi puneau in gand o dorinta.
asta e obiceiul omnivoarilor, isi pun dorinte cand sufla in ceva.

totusi martin nu era deloc incantat de numele lui. nu-i suferea pe martin 131 si nici pe martin 133 si considera ca e o ofensa sa se amestece cu tot felul de martinici cu gheare netaiate si dinti cariati. el nu umbla decat cu ciulini in blanita,dar asta pentru ca facea un fel de fronda impotriva societatii de ursari in care traia.

acum pleca la regia de vanatoare si supraveghere cinegetica sa depuna o cerere semnata de schimbare a numelui. voia sa-l cheme fanel si colegii lui de habitat sa-l strige flanel pentru ca avea o asa blana mitoasa si carliontata. desi, ii spunem noi, la fel de bine ar putea sa-l strige banel, in cinstea trofeului ce avea sa devina.

picatura care a vazut lumina - poveste de ora 5

stropitoarea asta era verde si lucea chiar si la lumina lunii. era un verde invidiat chiar si de broastele de pe balta care oracaiau cu dispret si suparare. stropitoarea oferea niste picaturi mari si sanatoase oricarei plante aflate in nevoie, asa ca toate o comparau cu o ploaie cu bolboci, asa de apriga ii era curgerea.

dar stropitoarea isi dorea altceva de la viata, ea visa la catifele si paiete si picuri fini ca de parfum care sa invaluie si sa rasfete, nu sa vindece. asta nu era posibil cu niste gauroaie butucanoase ca ale ei. ce sa faca?

avea sa mearga la un vecin de-al ei, tocmai din cutia cu scule, cui il strigau si ciocanul si patentul. el avea o abilitate innascuta sa patrunda repede si adanc, sa ofere mangaierea durerii. se duse la cui, promise ca apa ei n-o sa-l atinga in vecie pe bietul cui, sensibil la rugina incipienta si isi oferi palnia.

ce a urmat nu a aflat nimeni, toate stropiturile au jurat sa pastreze tacerea, desi uneori, daca pui urechea la capetele de dus poti sa auzi o tanguire venind de departe.